|
| Ratele in lei la creditele in franci elvetieni sunt mai mari cu cel putin 60 la suta fata de decembrie 2007 |
Cei care au luat credite în franci elvețieni în anii trecuți, atrași de dobânzile nominale mici afișate de bănci, se văd acum nevoiți să plătească rate ...
Cei care au luat credite în franci elvețieni în anii trecuți, atrași de dobânzile nominale mici afișate de bănci, se văd acum nevoiți să plătească rate tot mai mari din cauza creșterii cursului la maxime istorice.
Francul este acum cu 28% mai puternic în fața leului decât la sfârșitul lui 2008 și cu 57% mai sus față de decembrie 2007. Creșterea cursului se vede direct în valoarea ratei lunare când este exprimată în lei, iar pasul alert în care a urcat în 2010 se vede deja în dinamica restanțelor.
Populația avea în noiembrie rate restante de echivalentul a 172 mil. euro la creditele în franci elvețieni, suma fiind de șase ori mai mare decât în urmă cu un an, arată cele mai recente date ale BNR.
Aprecierea francului față de leu este efectul mișcărilor de pe piețele externe, unde marii investitori caută acum siguranța activelor elvețiene. Astfel francul se află la maxime istorice în fața euro, iar indirect aceasta se reflectă și în cotația față de leu. Unii clienți se gândesc acum să schimbe moneda de împrumut, însă pot avea surprize.
"Clienții sunt captivi din cauza garanțiilor, dar principala problemă este creșterea soldului în echivalent euro față de momentul contractării împrumutului. Sunt clienți care își asumă această pierdere, pentru că migrează la euro, dar pe un sold mai mare", spune Anca Bidian, directorul general al Kiwi Finance, cel mai mare broker local de credite. Ea spune că până acum numărul clienților care au preferat să facă acest pas este de "câteva zeci", însă decizia depinde de la caz la caz, în funcție de situația financiară, garanțiile și apetitul de risc al fiecăruia.
Un euro valorează acum sub 1,25 franci, față de o medie de 1,53 franci de la lansarea monedei unice până în prezent. În 2007 și 2008, un euro valora peste 1,6 franci.
O problemă de timp
Practic, cine a vrut în decembrie 2007 să cumpere un apartament de 100.000 de euro, a avut nevoie să împrumute 165.000 de franci elvețieni de la bancă (având în vedere cursul de la acel moment). Chiar dacă în cei trei ani scurși a rambursat 15.000 de franci și mai are de restituit băncii 150.000 de franci, conversia în euro indică la cursul actual o datorie de 120.000 de euro. În schimb, valoarea de piață a apartamentului cumpărat a coborât sub 60.000 de euro, astfel că pentru a obține un nou împrumut, clientul ar avea nevoie și de garanții suplimentare.
"Decizia de refinanțare aparține clientului, este în funcție de profilul de risc și obiectivele pe termen lung. Francul este o monedă de refugiu în perioadele de restriște și dacă ne uităm la evoluția pe câțiva zeci de ani vedem acest lucru. După o revenire economică globală, probabilitatea este foarte mare ca francul să revină la valoarea anterioară crizei", spune Bidian.
Laszlo Diosi, șeful OTP Bank (cea care a lansat această modă în 2005), arăta recent că se așteaptă ca francul să piardă teren în circa un an, astfel că este nevoie de soluții care să ajute clienții să treacă de această perioadă. OTP a implementat din 2009 un program de asistare a clienților cu probleme (prin reeșalonări sau perioade de grație), iar cei cu credite în franci au și opțiunea de a schimba moneda. Oficialii băncii afirmă însă că până la acest moment creditele în franci au permis clienților să facă economii nete față de variantele în alte monede. Și Anca Bidian spune că interesul față de refinanțarea creditelor în franci a apărut abia din a doua jumătate a anului 2010
12% din creditele populației sunt în franci
Vânzările de credite în franci elvețieni au mers exploziv din 2006 până în 2008, soldul urcând în acești trei ani de la zero la echivalentul a peste 3 miliarde de euro, adică mai bine de 12% din împrumuturile totale pentru populație.
Doar șapte bănci au promovat însă această alternativă, printre care Raiffeisen, Volksbank, Bancpost, Piraeus sau OTP. Principalul avantaj erau dobânzile mai bune decât la euro (mai ales că unii jucători ofereau rate promoționale foarte mici în primul an). Astfel, clienții puteau să împrumute sume mai mari la aceleași condiții de venit, francii devenind preferați la creditele ipotecare. Soldul s-a plafonat din 2009, iar creșterea din 2010 - la valori exprimate în euro - se datorează fluctuațiilor de curs, mai multe bănci renunțând chiar la oferirea acestor produse. Înghețul vânzărilor a lăsat însă loc pentru o deteriorare rapidă a portofoliului. După saltul din 2010, ponderea restanțelor în portofoliul de credite în franci pentru populație a urcat la 5,4%, de la 1% în noiembrie 2009. Astfel, calitatea portofoliului de credite în franci este mai rea decât situația generală, în condițiile în care per total restanțele reprezentau în noiembrie 5,2% din creditele totale ale populației.
Portofoliul de credite în franci se prezintă acum mai rău decât cel în euro, unde ponderea ratelor restante este de numai 3,6%. Totuși, ponderea cea mai mare este în continuare la lei, unde restanțele reprezintă 7,3%, iar aici se acumulează și sumele cele mai mari: 2,6 miliarde de lei (echivalentul a 619 milioane de euro).
Sursa: Zf.ro
|
|
|
Web-Top.ro este mediul ideal de promovare online pentru firma Dvs. 
