|
| Cat ne-ar costa sa renuntam la FMI |
Dacă vrea să-și ia înapoi libertatea economică, România ar trebui să plătească - în plus - dobânzi de 1-2 miliarde euro pe an ...
Dacă vrea să-și ia înapoi libertatea economică, România ar trebui să plătească - în plus - dobânzi de 1-2 miliarde euro pe an, iar dacă Guvernul nu va fi mai credibil decât umbrela FMI, renunțarea la acord ar duce la derapaje economice majore.
Își poate permite România să refuze semnarea unui nou acord cu FMI? Întrebarea este cu atât mai actuală cu cât acordul expiră în primăvara anului viitor și există semne din ce în ce mai clare ale divergențelor dintre FMI și Guvern. Oficiali ai FMI au condiționat ieri acordarea următoarei tranșe de revizuirea drepturilor clienților bancari prevăzute prin OG 50. Nici reducerea cotei unice, a contribuțiilor sociale sau creșterea salariului minim, dorite de Guvern, nu au fost văzute cu ochi buni de FMI. În aceste condiții este oportună semnarea unui nou acord?
O privire aruncată asupra serviciului datoriei guvernamentale de anul viitor ne arată cât ar trebui să plătim în plus fără un acord. România va trebui să achite anul viitor 57,1 miliarde lei (13,2 miliarde euro), din care 48,5 miliarde lei le reprezintă ratele de capital, iar restul de 8,6 miliarde lei le reprezintă dobânzile. Sumelor li se adaugă deficitul bugetar de anul viitor care va trebui și el finanțat. La modul teoretic statul ar putea să se împrumute integral pentru a plăti datoriile. Dacă ar face-o, situația ar deveni însă, pe an ce trece, mai grea. Dacă ar dori să plătească doar dobânzile de 2 miliarde de euro, renunțarea la un nou acord ar însemna dublarea dobânzii la care s-ar putea împrumuta statul, ceea ce ar însemna cheltuieli suplimentare de încă două miliarde de euro. Dacă efectul financiar ar putea fi depășit, ar apărea și alte consecințe periculoase, afirmă economiștii consultați de România Liberă.
Atacuri speculative și deficit
Analistul Aurelian Dochia consideră că nu ar trebui tratat cu dramatism neîncheierea unui nou acord, dar analiza consecințelor indică că ar fi favorabil din mai multe puncte de vedere. „Nu s-ar întâmpla nimic dramatic dacă nu am încheia un nou acord cu FMI , însă e de preferat să existe. Riscurile neîncheierii unui acord ar putea viza stabilitatea valutară, accesul pe piețele internaționale, credibilitatea în fața investitorilor. Dacă nu s-ar încheia acordul nou, ar trebui, totuși, ca o astfel de decizie să nu se combine cu alți factori negativi, cum ar fi un deficit bugetar mare. În cazul în care politicile economice ar fi corecte, nu ar fi dramatic", spune Aurelian Dochia.
Acordul cu instituția financiară internațională implică printre altele două aspecte importante: accesul la bani, la finanțări și politici economice corecte plus responsabilitatea indicatorilor macroeconomici. „Când vorbim de accesul la bani, trebuie să menționăm că e vorba de bani care merg la rezerva valutară a Băncii Centrale, care deja este mare. Indirect, banii ajung să finanțeze deficitul bugetar, dar nu ne bazăm doar pe asta, se pot lua banii și din altă parte. Cred însă că e preferabil acordul. Alta este credibilitatea investitorilor, iar atacurile speculative sunt automat stopate", a conchis Aurelian Dochia.
O linie de credit „la dispoziție"
Președintele Traian Băsescu s-a adresat parlamentarilor în septembrie, anunțând că „în 2011, semnăm un nou acord cu FMI", pentru suma de 5,7 miliarde euro, necesară acoperirii deficitului bugetar. Președintele a afirmat că „nimeni nu împrumută România pe termen lung", din cauza deficitelor și lipsei de reforme structurale. După o lună, în octombrie, președintele Băsescu și-a reafirmat poziția de susținător fără rezerve al unui nou acord cu FMI și UE, subliniind că este vorba de un acord de precauție și nu neapărat unul care vizează un împrumut de bani. Mai precis, ar putea fi vorba de o linie de credit „la dispoziție", în contextul în care situația economică internațională s-ar deteriora:
„O sumă care, dacă economia globală revine la un derapaj, să putem fi asigurați ca să ne putem plăti pensiile și salariile", a precizat președintele Traian Băsescu. Reprezentanții organizațiilor oamenilor de afaceri subliniază că necesitatea unui acord preventiv este evidentă, nu de alta dar avem nevoie de credibilitate și de un cost redus al împruturilor externe. „Un nou acord cu instituțiile financiare se va semna după ce vom îndeplini anumite condiții. Prima oară trebuie să dovedim că suntem serioși. Încă mai avem de primit două tranșe de bani. Acordul preventiv de care am avea nevoie ne-ar spori credibilitatea și ar asigura un cost redus al împrumuturilor externe de care, oricum avem nevoie", a menționa Cristian Pârvan, secretar general al Asociației Oamenilor de Afaceri (AOAR).
Statul are nevoie de 20 miliarde de euro în 2011
Întrebat ce s-ar putea întâmpla dacă nu am semna un nou acord cu FMI, analistul economic Ilie Șerbănescu a răspuns tranșant că „nu suntem în situația în care să ne punem astfel de probleme", iar deficitul din 2011 trebuie cumva acoperit. De asemenea, dobânzile foarte mari la care ar trebui să ne împrumutăm în lipsa unui acord cu instituțiile financiare internaționale ar ridica o serie de probleme. „Mai sunt de livrat tranșe de bani de la FMI până prin martie 2011, iar după aceea încep plățile pe care le avem de făcut. Nu suntem în situația în care să nu încheiem un nou acord cu FMI, nu se pune o astfel de problemă, iar Traian Băsescu a spus că va fi un nou acord «de precauție», indicat pentru România", a declarat Ilie Șerbănescu. Dacă până acum, în fiecare an s-au plătit dobânzile, existând o perioadă de grație, din 2012 va trebui să începem să plătim datoriile. Analistul economic Ilie Șerbănescu subliniază că în perioada 2012-2013 vom avea de dat 12 miliarde euro. „Anul viitor, statul trebuie să aibă 20 miliarde euro. Aproape 13 miliarde de euro este serviciul datoriei publice plus dobânzi, la care se mai adaugă șase miliarde de euro pentru deficitul bugetar. Vrem deficit de 4,4%, trebuie să ne împrumutăm de șase miliarde de euro", a subliniat Șerbănescu.
Baltazar: FMI face ce nu face Guvernul
Semnarea unui acord de precauție cu FMI este necesară dacă Guvernul va reuși prin aceasta să impună „mai multă disciplină și austeritate la nivelul macroeconomic", spune analistul financiar Bogdan Baltazar. Acordul poate fi folosit drept o trambulină, astfel încât România să iasă pe piețele internaționale și să capete ceea ce se numește „track-record, prestigiu, să știe lumea de noi" afirmă Baltazar. Nesemnarea acordului ar avea consecințe foarte proaste, fără a pomeni în special dezavantajul tăierii unei finanțări ieftine. O consecință gravă ar fi pierderea de credibilitate în fața investitorilor și a creditorilor. Întrebat dacă nu cumva acordul înseamnă, pe de altă parte, o renunțare de către Guvern la prerogativele sale în domeniul economic, Baltazar a spus că oricum unele dintre acestea, precum propunerea de reducere a cotei unice nici nu ar fi fost fezabile anul viitor, ci „de abia din 2012".
Lungu: Ne-am împrumuta la dobândă dublă
Discuțiile privitoare la un nou acord cu FMI trebuie să privească, pe de o parte, capacitățile României de a se împrumuta din alte surse decât de la FMI și, pe de altă parte, continuitatea reformelor. În absența acordului ne-am împrumuta la un nivel cel puțin dublu față de actualul nivel mediu de 7%, spune Lungu. Limitele impuse de FMI politicilor guvernamentale sunt bune, în sensul că fără instituția internațională, reforma în administrația publică, reforma fiscală, nu ar fi continuate. Beneficiile acestora se vor vedea peste 1-3 ani, spune economistul. Acordul cu FMI este cu atât mai necesar cu cât acum „nu se poate avea încredere prea mare în capacitățile departamentelor economice ale partidelor politice".
Ce ne mai cere Fondul în schimbul tranșei din decembrie
„Nu promulgați TVA redusă"
Președintele Traian Băsescu a promis oficialilor FMI din misiunea de evaluare a acordului stand-by că nu va promulga legile privind TVA redusă la alimente și neimpozitarea pensiilor sub 2.000 de lei, potrivit unor surse guvernamentale citate de Mediafax.
„Schimbați ordonanța creditelor"
Modificarea OUG 50/2010 privind contractele de credit ale populației într-o formă "satisfăcătoare" va repre-zenta o condiționalitate pentru elibe-rarea următoarei tranșe din acordul stand-by, a declarat șeful misiunii FMI de evaluare, Jeffrey Franks. Fondul vrea ca ordonanța să nu se aplice la creditele vechi. „Trebuie să avem o ordonanță satisfăcătoare, altfel nu vom putea continua", a spus Franks.
„Fără surprize la Curtea Constituțională"
Întrebat dacă este îngrijorat de faptul că o decizie a Curții Constituționale, eventual în urma unei sesizări a opoziției, să oblige Guvernul să readucă salariile bugetarilor la nivelul anterior diminuării cu 25%, Franks a răspuns: „Este important ca această țară să aibă abilitatea să își controleze bugetul, așa că, dacă există impedimente legale pentru asta, atunci este o dificultate și, desigur, trebuie să găsim altă modalitate să controlăm bugetul, dacă astfel de lucruri apar. Da, este o îngrijorare".
Mecanismul datoriei publice
Deficitul bugetar înregistrat în fiecare an se adaugă la datoria publică totală. România a ajuns la 33%, care pare o cifră mică în comparație cu majoritatea țărilor dezvoltate, care se apropie sau chiar depășesc 100%.
Însă, tot în comparație cu țările dezvoltate, România plătește o dobândă dublă, că pragul maxim de suportabilitate pentru datoria publică este la jumătate: cel mult 50-60% din PIB.
Pentru datoria publică de 33% din PIB de acum, România plătește o dobândă medie de aproximativ 5%, ceea ce înseamnă că anual se duc pe dobânzi 1,7% din PIB, adică două miliarde de euro.
Fără acordul cu FMI, dobânzile riscă să crească chiar și până spre 10% din PIB. Asta înseamnă dublarea costurilor cu dobânzile de la două la patru miliarde de euro.
Pe de altă parte, dacă deficitul nu este ținut sub control, el tinde spre 10% din PIB, cifră care se adaugă în fiecare an la datoria publică.
În felul acesta, în doar trei ani, România ar ajunge la pragul maxim de îndatorare, 60% din PIB, iar dobânzile plătite anual s-ar dubla iar - de la patru miliarde la opt miliarde de euro.
Practic, România ar ajunge în situația Greciei, care plătește pe dobânzi cât pentru educație și poliție. Singurele soluții de ieșire ar fi ajutorul extern, încetarea de plăți sau hiperinflația.
"Nu suntem în situația să nu semnăm un nou acord cu FMI. Dacă vrem deficit de 4,4%, trebuie să ne împrumutăm de 6 miliarde de euro." Ilie Șerbănescu, analist economic
"Nu s-ar întâmpla nimic dramatic dacă nu am încheia un nou acord cu FMI. Riscurile ar putea viza însă stabilitatea valutară, accesul pe piețele internaționale, credibilitatea în fața investitorilor." Aurelian Dochia, economist
"Un nou acord cu instituțiile financiare se va semna după ce vom îndeplini anumite condiții. Prima oară trebuie să dovedim că suntem serioși. Încă mai avem de primit două tranșe de bani.
Sursa: RomaniaLibera.ro
Inscrie-te in: Catalogul Firmelor din Romania
Actualitate Financiara
Sursa ta zilnica:Info Oradea si Judetul Bihor
|
|
|
Web-Top.ro este mediul ideal de promovare online pentru firma Dvs. 
