|
| Actele aditionale pot fi rupte doar cu acordul clientilor, spune Curtea Constitutionala |
Bancherii trebuie să aibă acceptul clienților pentru a putea renunța la actele adiționale create pe baza Ordonanței 50 ...
Bancherii trebuie să aibă acceptul clienților pentru a putea renunța la actele adiționale create pe baza Ordonanței 50, privind transparentizarea condițiilor de cost la creditele de retail, chiar dacă acestea nu au fost semnate de către debitori și au fost considerate acceptate tacit, precizează judecătorii Curții Constituționale în decizia referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii 288/2010 pentru transpunerea Ordonanței 50, publicată pe 31 ianuarie în Monitorul Oficial.
În aceste condiții, mesajul bancherilor privind acordarea posibilității de a alege pentru clienții lor este sub semnul întrebării.
Steven van Groningen, șeful Raiffeisen Bank, a afirmat chiar ieri într-o opinie în ZF că banca nu a denunțat actele adiționale încheiate pe baza Ordonanței 50 tocmai pentru a lăsa clienților dreptul de a face o alegere. De fapt, decizia Curții Constituționale privind legea 288/2010 pentru aprobarea ordonanței arată că banca nu poate să modifice unilateral contractele nici în cazul în care actele au fost considerate acceptate tacit, deci banca nu poate lăsa clienților dreptul de a face o alegere.
"Legea 288 nu este nici ea perfectă: actele adiționale izvorâte din aplicarea OUG sunt tratate diferut. Noi am ales să nu le denunțăm (actele adiționale acceptate tacit - n.r.), exact pentru că majoritatea clienților să aibă o opțiune. Nu pentru că brusc OUG 50 a devenit bună sau pentru că ne-am fi răzgândit", nota Steven van Groningen. Reprezentanții băncii au afirmat ieri că nu aveau cunoștință de poziția Curții Constituționale apărută pe 31 ianuarie.
"Prevederile care stipulează că actele adiționale nesemnate de către clienți își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar (...) trebuie interpretate ca impunând și acordul de voință al consumatorului cu privire la notificarea mai sus menționată", notează judecătorii Curții Constituționale.
Legea a fost declarată constituțională, judecătorii considerând că amendamentele vizate nu aduc o modificare radicală a textului inițial.
Legea de transpunere a ordonanței a eliminat însă aplicativitatea asupra creditelor în derulare, cu excepția prevederilor privind limitarea comisionului de rambursare anticipată. Din perspectiva clienților, aceasta era însă cea mai importantă prevedere a ordonanței.
Totodată, legea prevede că în cazul actelor acceptate tacit, contractul se consideră modificat, dar lasă un răgaz de 60 de zile celor două părți (client sau bancă) pentru a se răzgândi și pentru a reveni la condițiile anterioare intrării în vigoare a Ordonanței 50.
Nicio bancă nu a anunțat până acum că dorește să denunțe actele adiționale acceptate tacit, principalul considerent fiind costurile prea mari cu notificarea clienților, dar aceștia din urmă mai au la dispoziție mai puțin de
o lună pentru a cere revenirea la contractele inițiale.
Doar Raiffeisen și CEC și-au anunțat disponibilitatea de a reveni la contractele inițiale pentru clienții care vor solicita acest lucru.
"Am aplicat Ordonanța 50 câtă vreme a fost în vigoare, adică am modificat circa un milion de contracte de credit. Bineînțeles că au fost clienți care doreau să păstreze vechiul contract, dar ordonanța nu le dădea această opțiune. Așa că a trebuit să acceptăm toți (în scris sau tacit) ce spunea ordonanța că trebuie să scrie în actele adiționale", mai scria Steven van Groningen, în opinia publicată în ZF.
Băncile au avut la dispoziție trei luni, începând din iunie 2010, pentru a modifica contractele de credit în vigoare, astfel încât acestea să respecte prevederile Ordonanței 50, dintre care cele mai importante sunt introducerea indicilor pieței monetare interbancare în structura de cost a împrumuturilor și eliminarea comisionului de rambursare anticipată. Doar o mică parte din clienți au mers la bancă pentru a semna actele respective, majoritatea actelor adiționale fiind considerate acceptate tacit.
Clienții au văzut în apariția Ordonanței 50 o oportunitate de a-și reduce costurile creditelor și o parte dintre ei s-au organizat chiar în grupuri care au intentat băncilor procese colective. Aceste procese sunt acum în derulare.
Ana Diculescu-Șova, partener senior în cadrul casei de avocatură NNDKP - care reprezintă BCR și Volksbank în procesele intentate de clienții nemulțumiți - spune că acțiunea clienților are o mare componentă emoțională, însă din punct de vedere legal nu stă în picioare.
Principala întrebare este dacă prevederile din contractele cu dobândă variabilă "în funcție de condițiile pieței" erau conforme cu cadrul legal în vigoare sau băncile își stabileau în mod abuziv puteri disproporționate.
"Până la apariția Ordonanței 50, care explică ce înseamnă transparența, erau în conformitate cu cadrul legal. Banca ar fi fost în culpă dacă nu ar fi oferit și alte variante (cum ar fi formula de dobândă fixă - n. red.). Dar clientul a ales", spune Diculescu-Șova.
Situația este totuși dificil de tranșat, mai ales că în practica juridică locală există foarte puțină experiență acumulată în zona contractelor de adeziune, așa cum sunt cele prin care băncile au vândut credite clienților de retail. Aceste contracte presupun un set predefinit de condiții, nenegociabile, pe care semnatarul și le însușește.
"Dacă eu nu știu să citesc o formulă de calcul al dobânzii nu înseamnă că banca face un abuz. Datoria clientului este să citească contractul și să se informeze."
Sursa: ZF.ro
|
|
|
Web-Top.ro este mediul ideal de promovare online pentru firma Dvs. 
